Alma

Moș Crăciun vine la toți copiii! El va fi prezent și în familiile adoptatorilor care-și iubesc și își tratează cățeii precum membrii ai familiei. De acest lucru ne-a asigurat și Alexandra, “mama” unei superbe cățelușe adoptate de la un târg ASPA, care ne-a confirmat prezența Moșului în casa lor, de Crăciun. “Doar a fost și anul trecut!”, a sublinat ea. Vă invităm să aflați de la Alexandra ce daruri împachetează Moș Crăciun special pentru Alma, dar și povestea adopției care vă va ține cu sufletul la gură până la final:

“Pe Alma am adoptat-o anul trecut, pe 6 noiembrie. Cum s-a întâmplat? Voiam de mult să adoptăm un cățeluș de talie mică, potrivit pentru apartament. Nu ne doream să cumpărăm. Așa că atunci când am văzut anunțul de la ASPA am venit la târgul din parcul Circului. Am vorbit cu prietenul meu să mergem să luăm un puiuț. Însă am ajuns destul de târziu și se cam dăduseră cei de talie mică. Nu știam ce să facem. Am mai rămas să ne uităm și am văzut o cățelușă de talie medie. Stătea cu spatele, nici măcar nu se uita la noi. Atunci am simțit că trebuie să o luăm acasă, deși nici nu-i văzusem fața. Când a întors capul spre noi, mi-am dat seama că aveam dreptate. Ochii ei foarte blânzi parcă-mi ziceau «ia-mă!». M-am uitat la prietenul meu și fără să vorbim, tot din priviri, am decis să o luăm.

O frumusețe de cățelușă, neagră, cu «cravată» albă, de 5 luni. La început, a fost tare reticentă, abia am dus-o până la mașină. Efectiv nu voia să meargă. Prietenul meu, Ionuț, a dus-o în brațe. Acasă s-a mai liniștit, când a văzut că e primită cu mâncare bună, cu căldură, cu afecțiune nemărginită. Însă o perioadă a fost problematic cu ieșitul afară, nu voia, se speria foarte tare, de aproape orice. Dar, cu pași înceți, azi unul, mâine altul, am reușit să o facem să-și depășească anxietățile. Ușor-ușor a început să meargă în fața blocului, iar după câteva zile a căpătat încredere. Ne-au ajutat mult în sensul ăsta și cele zece ședințe de dresaj pe care le-am făcut la Clubul Câinilor Utilitari. A devenit mai sociabilă și a înțeles că o iubim.

Încă din primele zile ne-a arătat și cât de deșteaptă este – când îi era sete, se ducea și ne aducea bolul pentru apă…

În timp, am rezolvat și cu anxietatea de separare. În primele două-trei luni suferea foarte tare când plecam – lătra și făcea ca un lup zeci de minute, însă apoi și-a dat seama că trebuie doar să ne aștepte, că nu o vom părăsi niciodată. Oricum, sunt extrem de rare situațiile în care rămâne singură, pentru că noi lucrăm hibrid, doar o zi pe săptămână mergem fizic la serviciu. Când plecăm amândoi, ne uităm la ea pe cameră – am instalat una special pentru asta, și am văzut că de obicei doarme, tristuță.

Este foarte iubitoare, dar și cerșește mereu atenție. Dacă eu și Ionuț ne uităm la un film, de exemplu, și nu o băgăm în seamă, vine la noi și ne dă cu botul peste mâini, ne face atenți să o alintăm. Uneori se ridică pe canapea cu lăbuțele din față, stă practic în picioare, face o față lungă și cerșește atenție. N-avem cum să-i rezistăm! O iubim tare mult. Doarme în aceeași cameră cu noi, dar în patul ei.

Alma știe să se bucure foarte mult de viață, se entuziasmează când vin prietenii din gașca noastră pe la noi, îi știe și îi iubește pe toți, le sare bucuroasă în brațe când îi vede.

Mergem cu ea și în concedii. De minivacanța de 1 Decembrie am fost cu ea la Brașov, la Sibiu, pe la mai multe târguri de Crăciun. Anul ăsta vom merge și la Cheile Grădiștei. Mergem cu mașina, nu îi este rău. Prima dată a fost mai greu, dar apoi a învățat să se urce în spate și să stea cuminte. Și acasă a învățat foarte repede să intre în cadă, să stea la curățat, imediat ce venim de afară.

Când mergem la părinți, se simte minunat. Au o curte mare, mai sunt doi căței cu care se împacă foarte bine, aleargă fericită. E foarte iubitoare cu ei.

Și încă ceva, foarte important: abia așteaptă să vină Moș Crăciun! Anul trecut i-a adus o jucărie interactivă Kong și i-a plăcut mult, a tot scos bucuroasă recompense din ea. Și când nu sunt recompense înăuntru cercetează curioasă jucăria, o mai trântește de parchet. Anul ăsta moșul îi va aduce o altă jucărie interactivă, dar mai dificilă, de exemplu un fel de puzzle cu recompense pentru care trebuie să deblocheze niște ușite. Și probabil o lesă nouă, o pelerină, o hăinuță și o zgardă roșie, ca de Crăciun.

Alma e copilul nostru, e normal să petrecem împreună Crăciunul, să ne bucurăm cu toții unul de altul.

Prezența ei ne-a schimbat viața, în sensul că avem cu totul alt ritm. Acum ne trezim mult mai devreme, la oră fixă, ca să-i dăm de mâncare, să o plimbăm, să alerge cât mai mult. Dimineața ne dă deșteptarea și când deschidem ochii ea dă bucuroasă din codiță, fără să latre.

Când ne uităm la ea și știm că și noi i-am schimbat ei viața, ni se încălzește inima de bucurie că am ajutat-o. Sunt atâția căței care au nevoie de un cămin și de iubire! Îi îndemn pe toți cei care vor să adopte să o facă! Se vor simți bine pentru că au putut să ajute și vor fi și mai fericiți datorită noilor prieteni patrupezi! Chiar e păcat să cumperi când poți să adopți. Crăciun Fericit tuturor cățeilor!”