Alma

Dacă vrei să adopți un cățel și nu ai cum să ajungi la târgurile organizate de ASPA sau nu mai ai răbdare până în ziua evenimentului, atunci poți veni direct la un centru de adopții, de unde categoric nu ai cum să pleci acasă fără un prieten patruped.

Este și cazul Nicoletei, care a adoptat vara trecută, direct de la ASPA Bragadiru, un cățeluș de care ea și prietenul ei, Răzvan, s-au îndrăgostit de la prima vedere. Care este întreaga poveste a adopției și cum a primit cățelușa Alma iubirea oferită de cei doi, aflați de la Nicoleta:

„Noi urmăream activitatea ASPA pe Facebook și ne uitam mereu la pozele care erau postate atunci când în adăposturi intră noi căței. Ne doream tare mult un cățel, așa că am decis să mergem direct în adăpost la ASPA Bragadiru, să ne uităm în realitate la ei.

O astfel de vizită te răscolește. Este imposibil să pleci de la centru fără cățel, mai ales dacă ești iubitor de animale și ai și toate condițiile să crești un cățel.

Alma era într-un țarc împreună cu mai mulți câini gălăgioși. Ea era într-un colț și se juca așa frumos cu fratele ei… Ne-a cucerit din prima clipă. N-am stat mult pe gânduri nici eu, nici Răzvan. Am luat-o, cu gândul să o facem fericită. Ne-a părut tare rău că nu am putut să îl luăm și pe frățior, pentru că era rezervat.

Suntem foarte mulțumiți de alegerea făcută. Alma s-a acomodat perfect la noi acasă, stă mai mult prin curte, e fericită și știe că e iubită de toată familia – stăm și cu părinții. Rămâne singură acasă doar vreo două ore, iar atunci e regina curții. Ar trebui să stea de pază, dar la cât de prietenoasă și jucăușă este, cred că ar linge mâna hoților.

Când venim acasă, ea e deja la poartă, știe că trebuie să sosim și ne primește cu o bucurie ce nu se poate descrie în cuvinte.

Singurul ei inamic din curte pare să fie mașina de tuns iarba, că latră prea tare când ne vede folosind-o. Probabil că în timp se va obișnui cu ea, dar deocamdată nu-i place deloc.

Cum ziceam, e tare jucăușă. Nu a terminat etapa de ros, așa că încă roade tot ce prinde – papuci, copaci.

Este și foarte frumoasă, superbă. Când mergem cu ea pe stradă, lumea ne oprește și ne spune că parcă e o jucărie de pluș. O iubim enorm și avem grijă de ea ca și cum ar fi copilul nostru. Îi facem baie, avem grijă să mănânce sănătos, o scoatem la plimbare prin cartier sau la joacă în parc.

Ne bucurăm foarte mult că Alma este prezentă în viețile noastre. Am vrut să salvăm un suflet și am reușit. Se simte bine la noi și știm că aici va fi fericită toată viața, pentru că va fi mereu înconjurată de iubire. Pe viitor, ne-am propus, cu ajutorul celor de la ASPA, desigur, să-i găsim frații – toți sunt adoptați, cu care Alma să iasă și să se împrietenească.

Le recomand tuturor celor care vor să adopte să facă acest gest, dar să-și și asume responsabilitatea creșterii cățelului. Trebuie să fie siguri că vor să adopte și că vor fi alături de el și la bine, și la rău. Un cățel, chiar dacă arată ca o jucărie, așa cum este al nostru, nu este o jucărie.”