Bailey

Încă o dată se dovedește că socoteala de acasă nu se potrivește cu cea de la târgul de adopții. Cel puțin așa a fost în cazul Iuliei și al fiicei sale, care au venit la târgul de adopții organizat de ASPA în Parcul Circului în noiembrie 2021, „doar să se uite” și au plecat acasă cu un cățel care a știut să facă în așa fel încât să fie adoptat pe loc.

Ce strategie a folosit cățelul pentru a intra în inimile lor, ce viață duce acum și cât de fericit este am aflat de la Iulia, cea care nu a rezistat insistențelor fiicei de a-l adopta:

„Îl cheamă Bailey. Fiica mea l-a botezat așa, după filmul cu același nume, care i-a plăcut foarte mult, nu se mai sătura să se uite la el.

Bailey este un cățel superb și ne bucurăm că face parte din familia noastră. Avea trei-patru luni când l-am adoptat și era tare timid. Îmi aduc aminte cu foarte mare drag ziua în care l-am luat acasă.

Fiica mea își dorea mult un câine, pe lângă motanul pe care l-a salvat când era mai mică, din jurul afterschool-ului la care era înscrisă. Dar mereu îi spuneam că nu este încă momentul. Ne-am mutat însă la casă și am început să ne gândim mai serios la această idee. Dar nu eram hotărâți să fie un câine de talie mai mică sau de talie mai mare. Întâmplător am aflat de târgurile de adopții organizate de ASPA. Așa s-a făcut că într-un weekend plăcut din noiembrie, am ajuns în Parcul Circului, doar să ne facem o părere. Nu mi-am imaginat nicio clipă că vom pleca acasă cu încă un membru al familiei. Voiam doar să ne uităm.

Însă la târg, fiica mea, care avea 13 ani atunci, s-a îndreptat către cuștile din parc unde erau cățeii și după 10 minute eram deja la rând, hotărâți să adoptăm un cățel…

Să știți că Bailey a ales-o de fapt pe ea, nu ea pe el. Dintre toți cățeii de acolo, Bailey a sărit foarte tare când fiica mea a ajuns lângă cușca unde stătea și se tot învârtea după ea. Fiica mea a spus că și-l dorește foarte mult, tot a insistat să-l luăm, dar eu o îndemnam să mai vadă, să se mai uite, că poate luăm un cățel de talie mai mică, dar fără succes…. Când a văzut că o altă familie era interesată de el, m-a trimis repede-repede la organizatori, să spun că îl vrem noi, să nu care cumva să-l ia altcineva.

Așa am ajuns cu Bailey acasă, care este una dintre bucuriile noastre. Spun «una dintre» pentru că între timp am mai adoptat un cățel, găsit pe stradă de vecini – Mopsy, botezat așa tot de fiica mea pentru că seamănă cu un mop. În felul acesta am avut în cele din urmă și câinele de talie mai mică pe care mi-l doream.

Îi iubim pe amândoi foarte mult, petrecem mult timp cu ei. Când suntem plecați în vacanțe, ne ajută vecinii noștri cu mâncarea, și ei mari iubitori de animale, care au tot doi căței (și o pisică) salvați de pe stradă. Când pleacă ei în vacanțe, avem noi grijă de ai lor. Ne ajutăm unii pe alții, iar cățeii sunt fericiți, se simt bine împreună. După cum spuneam, avem și o pisică, Titi, pe care cățeii o tolerează destul de bine. S-au învățat împreună, nu sunt neapărat prieteni, dar nici nu se ceartă. Când mă uit așa la toți, parcă nu-mi vine să cred, nu mă gândeam vreodată că voi avea doi câini și o pisică. Mai demult, când nu aveam animale, din exterior, părea foarte greu. Însă acum nu pare așa de dificil. Îi iubesc foarte mult și am grijă de ei. Este, într-adevăr, o responsabilitate, dar și recompensa este pe măsură.

Bailey, pe lângă că este foarte frumos și impunător – acum are 25 kg, își apără foarte bine teritoriul – imediat ne semnalează faptul că la poartă este cineva necunoscut. E foarte mândru că este stăpânul curții.

Se înțelege bine cu Mopsy, se joacă, se hârjonesc mereu, mai fac și pozne, ce-i drept, dar nu ne supărăm de la atâta lucru. Ne place să-i răsfățăm. Sunt fericiți, au fost norocoși că și-au găsit o familie iubitoare și asta ne bucură mult.

Îi îndemn pe toți cei care au posibilitatea și vor să adopte să o facă, pentru că pe lângă cățel vor primi în viața lor și mult mai multă bucurie, zilnic. Eu nu regret nicio secundă decizia de a adopta un cățel.”