Bella
Câini adoptați

Bella

🐶 O secundă. Atât i-a trebuit Bellei, o cățelușă superbă, ca să ajungă direct în inima Claudiei, o fetiță de 6 ani, care a venit la un târg de adopții cu părinții ei „doar să se uite”. Secunda magică a fost suficientă pentru ca Bella să devină oficial membru al familiei și să meargă fericită acasă cu noii săi părinți și cu noua sa prietenă.

Din aprilie, de când a fost adoptată, Bella se bucură de noua sa viață și reușește să dăruiască zilnic fericire celor care i-au oferit un adevărat cămin.

Care este viața de zi cu zi a Bellei, cât de iubită și răsfățată e, ce calități deosebite are și multe altele am aflat de la Irina, mama Claudiei, cea care a devenit mamă și pentru frumoasa cățelușă.

„Decizia adopției a venit după ce a murit mama mea. Simțeam că ne lipsește ceva, voiam să oferim iubire, așa că am început să ne uităm pe rețelele sociale, pe paginile de adopții și așa am auzit și de târgul ASPA. Am fost toți la târg, însă fetița mea, Claudia, a ales-o pe Bella. Mie mi-ar fi plăcut un alt cățeluș, maro, cu care m-am și jucat, însă Claudia a fost mișcată de faptul că Bella interacționa cu un cal – erau pe acolo niște jandarmi călare. I-a plăcut tare mult și pentru că era albă, cu boticul roz. Bella m-a impresionat de la început – blândă, cuminte, liniștită, a lăsat-o pe Claudia să o atingă, nu a sărit pe ea, a fost foarte calmă. De fapt, așa suntem și noi, iar ea parcă și-a ales familia pe măsura personalității ei.

Ne înțelegem foarte bine. Știe să meargă la pas, este foarte ascultătoare. Jucăușă nu prea e, dar îi place mult să alerge. Abia așteaptă să mergem în parc la țarc să-i dau drumul să fugă. Îi arunc și mingea, însă încă nu mi-o aduce înapoi, mai avem de lucrat la asta.

Am observat că este foarte posesivă, protectoare. Am avut și o pisică și a trebuit să renunțăm la ea, i-am dat-o fratelui meu, pentru că nu se înțelegeau deloc. Pe cei doi papagali – Fetița și Rico, îi ignoră cu desăvârșire. Are însă foarte mare grijă de Claudia, nu prea îi convine când se apropie de ea cineva care nu e pe placul ei.

O iubim tare mult. E foarte deșteaptă, inteligentă. A înțeles regulile foarte ușor. Vine imediat când o strigăm, nu se depărtează prea mult de noi niciodată dacă este fără lesă. În parc am văzut că-i place să se joace cu cățelușii mici. Mergem des în parc, în Herăstrău sau în Bordei. Zilnic iese afară, prima dată dimineața la 6 cu mine, apoi în timpul zilei cu nepoata mea și spre seară cu soțul. Mergem și împreună, toți, la plimbări.

De altfel, de când am adoptat-o avem un ritm de viață mult mai activ. Ne-a scos din casă. Ce să vă spun, ne e tare dragă. La început soțul meu a fost mai reticent, dar acum n-o mai scoate din „fetița mea”, „iubita mea”. S-a cuibărit în sufletul lui și o adoră. De fapt toți o adorăm. De mine nu se dezlipește, doarme cu noi, îi facem toate poftele, nu-i lipsește nimic.

Venirea Bellei în casa noastră a fost benefică și pentru fiica mea, care a devenit mult mai responsabilă. Acum nu-și mai lasă jucăriile peste tot, după câteva accidente în care Bella a ros niște plușuri.

Și viața mea a devenit mai bună – ies zilnic afară și deși fac mult mai multe lucruri, parcă am mai mult timp pentru mine. În parc, când ne plimbăm, ies fără telefon și acela este timpul meu prețios, când stau cu gândurile mele, cu Bella și ne bucurăm una de alta.

Am fost și în vacanțe, la munte, la mare, în Bulgaria. Nu prea i-a plăcut la mare, însă la munte a fost în elementul ei, fericită la zăpadă, unde s-a jucat cu alți cățeluși. Ne-am bucurat că nu are rău de mașină. Se uită pe geam, admiră calmă peisajul. Mergem des și la pădure, pe la fratele meu la Târgoviște, unde îi place foarte mult.

Recomand celor care vor să adopte, dacă-și permit, să o facă. Însă să se gândească bine că își asumă o mare responsabilitate. Una care vine la pachet cu multă fericire. Și cine nu vrea să fie fericit?”