Lana, Leia
Câini adoptați

Lana, Leia

Anul trecut, când a plecat la un târg de adopții de căței împreună cu nepoții săi, să ia un cățel, Sorin nu și-a imaginat niciun moment cât de mult poate interveni destinul în planurile sale. Rugămințile copiilor și dragostea față de animale l-au determinat să ia o cu totul altă decizie față de cea pe care și-o propusese când plecase de acasă.

Ce s-a întâmplat la târgul de căței și cum i s-a schimbat viața lui Sorin și familiei lui, aflați chiar de la el:

„Am avut un cățel și a murit, iar curtea era tare goală fără el. Nu puteam să stau fără cățel, așa că am fost la târgul de adopții de la Arena Națională, cu gând să iau unul de acolo. Doar că am mers la târg cu cei trei nepoți ai mei, iar rezultatul a fost că am plecat nu cu un cățel, cum mi-am propus eu, ci cu trei… Erau trei cățelușe, surioare, și nu am putut să le despărțim, așa că am fost de acord să le luăm acasă pe toate.

Fiecare nepot și-a ales câte o cățelușă – Snowy, cea cu pete negre, este cea iubită de nepoata Timeea, Lana, cea cu pete gri, este preferata Ilincăi, iar Matei are mare grijă de Leia, cea cu pete maronii-portocalii.

Cei trei nepoți, cu vârste cuprinse între 7 și 19 ani, sunt înnebuniți după cățelușe, așa că atunci când vin la noi la curte, în Pantelimon, în vizită, fericirea e la cote maxime, de ambele părți.

Și eu cu soția mea suntem tare bucuroși că i-am adoptat și nu ne pare rău nicio secundă. E adevărat că e o responsabilitate mare, însă nouă ne face plăcere să-i avem în preajmă. În plus, nu le puteam refuza nepoților așa o bucurie.

Cele trei cățelușe se simt bine la noi, au loc să se joace, să facă pozne, are fiecare padocul ei, căsuța ei. La început nu prea erau prietenoase, însă acum nu mai este cazul. Eu spun că sunt fericite, aici se simt acasă, se simt în siguranță, se simt iubite clipă de clipă.

Zilele astea sunt ocupate să vadă când cad merele din copaci, zici că le vânează. Și noi stăm cu ochii pe ele, pentru că nu vrem să le mănânce, să nu li se facă rău, nu de alta. Le dăm mâncare specială pentru căței, avem mare grijă de ele, soția mea le și gătește tot felul de bunătăți, le face meniul zilnic – poate de aia o și preferă pe ea mai mult decât pe mine.

Trebuie să vă mai spun că toate trei sunt foarte frumoase și extrem de deștepte. Înțeleg tot ce le spun, știu când au voie să facă ceva și când nu, dar asta nu înseamnă că sunt și foarte ascultătoare. Dar pe noi nu ne-a supărat nicio poznă de-ale lor. Facem noi, oamenii, tot felul de pozne, darămite ele! Am găsit mereu soluții ca să nu ne supărăm – am împrejmuit locul în care avem flori, la piscină am pus o plasă de badminton și tot așa.

Suntem foarte fericiți că am fost în acea zi la târg și că am plecat cu trei cățelușe acasă. Am salvat trei vieți și ni le-am făcut și pe ale noastre mult mai frumoase.”