Mara

Astăzi v-o prezentăm pe superba cățelușă Mara, care a reușit să o cucerească pe Rodica dintr-o privire, astfel că aceasta a adoptat-o fără să stea pe gânduri, chiar dacă mai avea doi căței acasă.

Care este acum viața Marei și cât de multă fericire a adus adopția ei, am aflat de la Rodica:

„Mara face 3 ani anul ăsta. O am de doi ani, de când am fost în Parcul Circului, doar să mă uit la cățeii de la târgul de adopții. Evident, am plecat cu ea acasă, așa de tare mi s-a lipit de inimă încă de la prima vedere. Sunt foarte fericită că o am și mă bucur că și ea se simte excelent acasă.

Când am adus-o de la târg mai aveam doi căței – din păcate, între timp, unul dintre ei s-a stins acum câteva luni. Însă ce vreau să spun este că Mara, la vremea aceea, s-a acomodat rapid cu ceilalți doi căței, a fost tare bucuroasă să aibă așa companie, mai ales că au primit-o frumos, fără niciun fel de probleme.

Pe mine m-a acceptat mai greu. De altfel, am observat că la început era mai reticentă cu oamenii. Însă, treptat, ne-am acomodat, mai ales că ea simte cât de iubită este. Acum e sociabilă cu musafirii, cu prietenii, uneori chiar prea prietenoasă. Sare, se bucură mereu când are oameni buni în preajmă.

Eu spun că e fericită. Toată ziua se joacă în curte cu Otto, cățelul ciobănesc elvețian, care a devenit prietenul ei de nedespărțit. Se țin de șotii împreună, iar ea pare să fie capul tuturor răutăților. Sapă prin grădină, aleargă pisicile prin curte… Avem trei exemplare – pe Manole, pe Una și pe Fritz. Când sunt în casă se iubesc foarte tare cu toții, când sunt pe afară se fugăresc toată ziua. De fapt, le place mult joaca. Nu mă supără deloc nicio poznă de-ale lor, îi răsfăț pe toți și îi iubesc la nebunie. Toată ziua mă gândesc la ei – plec de acasă dimineața și mă întorc după-amiaza, când îi găsesc pe Otto și pe Mara la poartă, așteptându-mă.

Mara este și foarte frumoasă. La târg, când am văzut-o prima dată, m-a șocat asemănarea cu cățelul unor prieteni. Când am venit cu ea acasă, amicilor mei nu le venea să creadă. Acum nu mai seamănă așa de bine, e mai înaltă. Însă este la fel de frumoasă ca în ziua în care am cunoscut-o. De fapt, putem spune fără să greșim că este de-a dreptul superbă.

Pe lângă asta, este și extrem de deșteaptă, cu o personalitate puternică. Otto, de exemplu, este mai cuminte, mai ușor de convins. Ea este mai voluntară, mereu găsește soluții și nu poate fi pusă în dificultate.

Nu-mi pare deloc rău că am adoptat. Sfătuiesc pe toată lumea să-și ia un cățel, este o bucurie care nu se poate descrie în cuvinte. Și le mai recomand ca atunci când merg la târg, să aibă încredere în câine, pentru că, de fapt, câinele îi adoptă pe ei, nu invers.

A avea cățel e un stil de viață care îți aduce bucurie. Eu, odată cu sosirea Marei în viața mea, mi-am mărit porția zilnică de bucurie…”.