Nora
Câini adoptați

Nora

Când o vezi, este imposibil să nu-i zâmbești. Este veselă, prietenoasă, jucăușă, transmite optimism și foarte multă energie. Întâlnirea cu ea e cu adevărat o bucurie. Este vorba despre Nora, o superbă cățelușă care a fost adoptată de la un târg organizat de ASPA în Parcul Izvor.

Care este viața ei, cât de fericită este ea acum, dar și întreaga poveste a adopției am aflat-o de la Flori, cea care a schimbat în bine viața Norei:

„Avea 3-4 luni când am adoptat-o, iar acum are 2 ani. Mi-am dorit întotdeauna un cățel, încă din copilărie, însă n-a fost să fie. Când am ajuns să locuiesc singură, am spus că e momentul să-mi îndeplinesc visul. S-a nimerit foarte bine, pentru că atunci lucram doar de acasă și am putut să-i acord toată atenția mea Norei, cățelușa pe care am adoptat-o.

Când am venit la târg, știam că voi pleca acasă cu un cățel. Și așa a și fost. Mă gândisem și la culoare, și la talie, la tot. Voiam să fie potrivit pentru apartament. Când aproape eram decisă să aleg un cățel, am văzut-o pe Nora cum stătea retrasă, foarte timidă, într-o cușcă. Și ceva m-a atras la ea ca un magnet, parcă m-a chemat cu privirea, așa că am luat-o pe ea.

Era foarte fricoasă, se temea de orice zgomot, de orice mișcare mai bruscă. Însă în timp, ușor-ușor, a scăpat de toate temerile. S-a transformat într-o cățelușă veselă, dornică de joacă mereu. Are și doi prieteni prin cartier, abia așteaptă orele de ieșit afară, să se întâlnească cu ei. Și cu prietenul meu s-a obișnuit rapid, suntem foarte fericiți toți trei. O luăm cu noi peste tot unde mergem, am fost la munte, la mare, în Deltă, la părinții mei în Topoloveni (care efectiv s-au îndrăgostit de ea), abia așteaptă vacanțele. O tratăm ca pe copilul nostru, este foarte importantă pentru noi și vrem ca ea să știe asta. Când ne-am mutat toți trei împreună, am ales un apartament mai mare, cu terasă, tocmai ca să aibă și ea suficient spațiu să se joace. Ne-am bucurat că i-a plăcut și ei, încă de la început, locuința în care stăm acum.

Îi place foarte mult să alerge în parc, nu o poate întrece sau prinde cineva, toată lumea se miră ce repede aleargă și mă întreabă ce rasă e, mai ales că este și foarte frumoasă. E maronie, așa, ca o vulpiță. Iar coada, extrem de stufoasă, este de-a dreptul superbă! Când se bucură, o face covrig, iar când aleargă, zici că-i avion. Toată lumea o admiră în parc.

E și deosebit de inteligentă, a învățat încă de când era mică să dea lăbuța, să execute comenzi precum ”șezi!”, ”culcat!”, știe să sară peste obstacole. Ne-au fost de un real folos în sensul ăsta și cele 10 ședințe gratuite de la Școala de dresaj Cristian Gîu pe care ni le-a oferit ASPA. Atunci am învățat lucrurile de bază – cum să o facem să vină la noi, cum să-i vorbim, ce fel de ton să folosim când ne adresăm ei, cum să o strigăm. N-am avut probleme cu ea, a prins totul foarte repede. La început a ros câțiva papuci, dar asta a fost tot, oricum nu ne-am supărat.

Sunt convinsă că înțelege tot. Când sunt nevoită să o las acasă singură îi explic, îi spun să aștepte și ea știe, înțelege.

Este și foarte empatică. Dacă sunt tristă, vine și se cuibărește lângă mine. Spune totul cu privirea, parcă vorbește cu ochii.

Recomand tuturor celor care vor să adopte să facă acest pas, dar să se gândească bine înainte dacă au timp de oferit. A avea un cățel nu înseamnă doar a-i da de mâncare, ci presupune să mergi cu el afară, să-l scoți la joacă, să te asiguri că socializează, să-l duci la veterinar, să-i arăți clipă de clipă faptul că este iubit și tratat ca un adevărat membru al familiei.

Pe de altă parte, actul adopției îți aduce un mare sentiment de împlinire, de bucurie că ai putut să ajuți, aduce fericire”.