Sansa

Cătălin și Cristina sunt, de aproape un an, mai fericiți decât erau de obicei, datorită cățelușei Sansa, pe care au adoptat-o, anul trecut, de la un târg de adopții organizat de ASPA în Parcul Izvor.

Sansa le-a schimbat enorm viața, atât din punct de vedere emotional, cât și al sănătății. Cătălin și Cristina se declară mai fericiți și mai activi.

Veselă și sociabilă, cățelușa este un veritabil membru al familiei.

Nu a fost mereu simplu. A durat puțin până când cei trei și-au gasit ritmul comun, însă așa se întâmplă de fiecare dată. Trebuie să acordăm timp cățelului pentru a se acomoda în noua casă, cu noua familie.

Cristina ne-a povestit, pe larg, despre relația specială care s-a creat între Sansa și ei:

“Cățel am vrut de foarte multă vreme. O prietenă de-ale mele și-a luat unul direct de la adăpost și am zis și noi că mai bine am face ca ea, să salvăm un suflețel, dacă tot ne dorim unul. Am mers la un adăpost, dar a fost o experiență tare tristă, nu am putut lua nicio decizie, ne venea să-i luăm pe toți acasă. Dar să vedeți cum intervine destinul! Într-o zi ne plimbam pe Calea Victoriei, unde erau și voluntari ASPA, la plimbare cu cățeii adoptabili, în cadrul proiectului «Străzi Deschise». Am intrat în vorbă cu ei și am aflat că se organizează târg de adopții pentru câini, în Parcul Izvor.

Următoarea sâmbătă, când ne-am trezit, chiar dacă ploua, am zis «hai să mergem la târg și să ne întoarcem cu un câine!». Și chiar așa am făcut.

La târg, Sansa stătea culcată în cușcă, iar ceilalți căței din cușcă erau agitați, nerăbdători. Când am ajuns eu și soțul meu în dreptul cuștii, ea s-a ridicat și s-a pus peste ceilalți câini, s-a uitat la noi cu ochii ei mari și minunați și am știut că e a noastră. Și, pe o ploaie nebună, am plecat cu ea acasă.

Nu știam ce să facem cu ea, nu mai avusesem cățel. A fost greu, era mică, nu știam care sunt nevoile ei. A fost obositor. Dar iată, ne-am descurcat! S-a acomodat repede cu noi. După trei luni a început să aibă un ritual și să intrăm toți trei într-o rutină. La sfârșitul lunii august se face un an de când o avem. Acum e parte din familia noastră și nu ne imaginăm viața fără ea.

Zilnic, se trezește înaintea noastră, ne lasă cam cinci minute să mai dormim, apoi sare în pat și ne linge, practic ne face să ne trezim. Mai are răbdare 10 minute, după care mergem la plimbare prin apropierea casei, ne întâlnim și cu alți câini, are mulți prieteni de talia ei, cu care aleargă până la epuizare. Apoi mergem acasă, mănâncă, doarme până la prânz, urmează o nouă plimbare foarte scurtă, pentru nevoi, apoi iar acasă și o nouă rundă de dormit. Când se trezește are chef de joacă. Și acum ne jucăm mai mult în casă, din cauza căldurii – avem jucării de tot felul, dar îi place și de-a v-ați ascunselea, și să-i aruncăm mingea, să caute treat-uri. Stăm la apartament, însă e spațios, iar sufrageria are foarte puțină mobilă, parcă am fi știut că, la un moment dat, vom avea un câine.

Sansa este extrem de iubitoare și grijulie cu mine și soțul meu – e foarte atentă la dispozițiile noastre, dacă suntem supărați, dacă suntem veseli. În continuare îi este teamă de oameni, i-a fost mereu, de când am luat-o de la târg. Este sperioasă, timidă. Când era încă mică, vedea manechine în vitrine și se speria tare și lătra. Încă îi este foarte frică și de pisici – recent, a văzut în vitrina unui restaurant statueta unui leopard, un pic mai mare decât o pisică naturală. S-a speriat foarte tare și a vrut să fugă acasă. Apoi s-a întors și a lătrat la ea, curajoasă.

Noi o iubim enorm! Îmi place când vine la mine și zâmbește, chiar zâmbește cu gura până la urechi, dă din coadă și așteaptă să se întâmple ceva – ori să primească mâncare, ori să se joace cu mingea. Vine și dă cu lăbuța pe mine, să o bag în seamă, să o mângâi. Îmi place cum seara, deși e frântă de oboseală, se tot învârte pe lângă mine și se uită cu niște ochi mari la mine, de parcă zice “hai, nu mergem să dormim?”. Pentru că până nu adormim noi, ea nu adoarme.

Categoric ni s-a schimbat viața de când o avem pe Sansa. Cred că am devenit mult mai responsabili amandoi, mult mai atenți la ce se întâmplă în jurul nostru, avem un mod de viață mai mai sănătos, am învățat să ne controlăm mai bine emoțiile. Suntem atenți la nevoile ei, și la ale noastre. Viața noastră este în funcție de a ei, construim totul în jurul ei.

I-am pus numele Sansa pentru că e un pic mai roșcată și ne-am gândit că seamănă cu personajul Sansa, din «Game of Thrones», care la final devine regina Nordului, așa cum a devenit Sansa – regina CASEI!”.