Spyke
Viața cățelului Spike s-a schimbat radical acum doi ani, la un târg organizat de ASPA în Parcul Circului. Pe vremea aceea avea 3 luni și era tare singur. A avut însă șansa să intre într-o familie ai cărei membri sunt mari iubitori de animale, așa că astăzi este un cățel fericit, care se bucură de viață și nu ratează niciun moment pentru a le arăta iubirea celor care au ales să-i ofere un cămin. Despre momentul adopției, cât de răsfățat este astăzi Spyke, dar și despre dragostea lui față de întreaga familie, am stat de vorbă cu Anca:
„Îl iubim la nebunie pe Spike. Suntem foarte bucuroși că l-am adoptat și acum. Am avut o cățelușă care a trăit 17 ani și îmi spusesem că nu mai vreau pe altcineva, însă copiii – fiul meu, Ștefan Alin, și soția lui, Alina, au tot insistat. Așa că am decis să mergem la târg. Copiii au ajuns înaintea noastră. Când am venit eu cu soțul meu, Spike era deja în brațe la Alina, iar ei luaseră hotărârea să-l adopte. Nu ne-am putut opune, mai ales că și pe noi ne-a cucerit din prima clipă. Mi-l amintesc perfect – mic, negru, părea cel mai oropsit de acolo.
Am plecat cu toții fericiți de la târg, fără să ne pese că vor urma niște zile mai grele, de adaptare. Era puiuț neastâmpărat, agitat, însă perioada aceea a trecut rapid. Ne-a distrus prin curte gazonul și altele, însă chiar nu ne-am supărat. L-am luat, înseamnă că este al nostru, nu ne-a trecut nici măcar o clipă prin cap să-l dăm înapoi.
Alina și Alin îl scot pe afară, îl plimbă, se ocupă de tot ce e nevoie – cumpără de mâncare, îl duc la veterinar, îi iau o grămadă de plușuri, jucării, care mai de care mai sofisticate. Și de Crăciun a avut mereu sub brad un cadou special. Și anul ăsta cred că abia așteaptă să vadă ce i-a adus Moș Crăciun, că doar a fost cuminte!
Cum vă spuneam, ne e tare drag. Toată ziua aleargă prin curte, e într-o continuă alergătură, este foarte iute. Soțul meu spune că sigur are ceva în el de câine de vânătoare, la felul în care aleargă, cum calcă, mai ales cu picioarele din spate. Este și teribil de atent. Cum prinde ușa deschisă la casă, cum fuge repede direct pe canapea.
Nu avem alte animale în curte cu care să interacționeze, însă vine des în bucătăria de vară, curios, să privească cele două păsări din colivie – zebre australiene. Accidental, la noi în curte au mai ajuns de câteva ori pisici, însă am observat că nu latră la ele.
Spike este sufletul nostru, îl iubim mult, iar sentimentul este reciproc. Se bucură enorm când venim acasă, abia așteaptă să ne vadă, să ne jucăm cu el, să-l mângâiem și să-l alintăm.
Recomand tuturor celor care vor să adopte să o facă, însă doar dacă iubesc cu adevărat animalele și dacă au timp pentru ele. Un cățel cere timp, atenție, responsabilitate.
Și aduce multă fericire, așa cum ne-a adus și nouă.”











