Thor
Câini adoptați

Thor

🐶 Visul lui Călin, un băiețel de 11 ani, acela de a avea în grijă un cățel, s-a împlinit anul trecut, în primăvară, când a mers împreună cu părinții la târgul de adopții din Parcul Circului. De atunci, Thor, cățelul adoptat, se bucură de noua sa viață minunată, pentru care este extrem de recunoscător.

Care este povestea adopției, cât de mult îl protejează Thor pe băiețel și cum își manifestă dragostea față de întreaga familie, am aflat de la Cosmin, cel care alături de soția sa, Andreea, au făcut ca visul fiului lor să devină realitate.

„Inițial, Călin, băiețelul nostru, și-a dorit foarte mult un cățel, un husky. I-am explicat faptul că nu e adecvat pentru curtea noastră mică, așa că s-a mai documentat și a cerut un labrador negru. Și tot ne bătea la cap să-i luăm unul, până într-o zi, când antrenorul său de Taekwondo i-a spus că el, după ce se va stinge cățelul de rasă pe care îl are, va adopta un maidanez.

Ideea i-a surâs foarte tare și lui Călin, care ne-a spus dintr-o dată că vrea să adopte orice fel de cățel, că doar salvează o viață! Ne-am bucurat de inițiativă, așa că am mers la târgul de adopții din Parcul Circului. Anul trecut s-a întâmplat asta, în luna martie.

Țin minte că am ajuns acolo și primul câine pe care l-a văzut Călin a fost al nostru. Thor, un exemplar superb – seamănă cu un brac german, e negru cu cravată albă, are un bot pătrățos. Călin nu-și mai dezlipea privirea de el, cu greu l-am convins să facem un tur al târgului, să mai vedem și alți căței. A mers, însă gândul îi rămăsese la el, așa că ne-am întors rapid la voluntara care-l plimba pe Thor. Ea i l-a dat să-l plimbe puțin cu lesa, ceea ce l-a făcut pe Călin să ia decizia definitivă. L-am întrebat dacă pot să mă duc să fac actele de adopție și el a zis că da, extrem de fericit.

Acasă, Thor a fost speriat, mânca și foarte repede, nu ne venea să credem cât de rapid înghițea, cred că de fapt nici nu mesteca. În timp, după ce s-a convins el că nimeni nu-i dorește răul, s-a mai liniștit, a început să nu mai stea timorat, cu coada între picioare, păzindu-și strașnic farfuria.

Când l-am luat avea cinci luni, acum a crescut, a trecut de un an, e mare, avem cu cine să ne înțelegem. A trecut de etapa rosului, a gropilor și a altor pozne pe care ni le-am asumat de la bun început. Acum păzește curtea când suntem noi plecați, ne așteaptă cu sufletul la gură să venim acasă, știe când mașina e la colțul străzii, după sunetul motorului. Ne iubește pe toți și știe să ne arate asta, fiecăruia într-un mod diferit. Mie îmi sare în brațe, cu Călin vrea joacă multă, iar cu Andreea, soția mea, are un ritual aparte – dimineața, când bea cafeaua afară, pune botul pe picioarele ei și stă și se uită la ea, așteaptă să fie alintat.

Avem mare grijă de el și îl iubim la nebunie toți trei – la început Călin voia să doarmă cu el în cușcă… De altfel, cu Călin este extrem de protector. Țin minte că de ziua lui se juca în piscină cu un băiețel și acesta l-a lovit din greșeală. Thor a văzut asta și a început să latre tare. Era un altfel de lătrat, care m-a făcut să mă îngrijorez și să ies repede să văd ce s-a întâmplat. Copiii erau bine, se jucau, dar Thor s-a liniștit abia când Călin s-a dus la el și l-a mângâiat pe cap, spunându-i că totul este în regulă.

Tot un altfel de lătrat, care semnala ceva extrem de important, m-a făcut să ies din casă și atunci când Thor a găsit un șarpe. Se făcuse șarpele covrig, se strânsese bine de tot, parcă de spaima lui Thor.

E un câine deosebit de inteligent. Noi avem și două pisici – Kyara și Blacky, cu care Thor se înțelege bine. Cu Kyara am venit de la Constanța, atunci când ne-am mutat aici, în comuna Pantelimon, iar Blacky s-a aciuat pe la noi. E mai plimbăreață, spre deosebire de Kyara, care preferă casa. Ei, în rarele dăți când Kyara iese în curte, îi spunem lui Thor: «Ai grijă de Kyara!», iar el stă lângă ea și o păzește. Nu a făcut cursuri de dresaj, pur și simplu înțelege ce îi spunem, de asta spun că este deosebit de inteligent.

E și foarte prietenos. Bine, îl scoatem și la plimbare, fie în IOR, fie în Pantelimon, considerăm că este foarte importantă socializarea. De fiecare dată când mergem cu el la locul de joacă ne interesăm cât de prietenoși sunt ceilalți căței, pentru că nu vrem să intre în conflicte pe care le-ar putea cauza firea lui mai sociabilă.

Îi place foarte mult să se joace cu mingea, să se bălăcească în piscină, să alerge prin curte, e fericit când petrecem timp cu el. Băiețelul meu abia așteaptă să învețe să pescuiască, a spus că este imposibil să facem asta fără Thor. Am decis că vom merge când va fi mai cald afară, pentru că nu vrem să intre Thor în apa rece. Avem grijă mare de el, nu vrem să se îmbolnăvească. Îl ducem la medic regulat, l-am sterilizat, e la zi cu toate vaccinările, suntem foarte responsabili. De un cățel trebuie să te îngrijești ca de propriul copil.

Adopția lui Thor a fost cea mai bună decizie. Nu regretăm deloc acest pas. Îl iubim foarte mult și ne bucurăm zi de zi de el. Îi îndemn pe toți cei care vor să adopte să o facă. Nu vor avea decât de câștigat, pentru că se vor îmbogăți sufletește.”