Câini adoptați

Misha

🎄🎅🏼🐶 Cea mai mare dorință a cățeilor din adăposturi este să aibă o familie, un cămin, un loc numit “ACASĂ”, unde să se simtă iubiți și în siguranță. Când aceasta se îndeplinește, bucuria este de nedescris. Iar dacă este dublată și de legarea unei prietenii trainice cu alți căței din familie, atunci fericirea se ridică la cele mai înalte cote.

Un astfel de vis împlinit a trăit cățelușa Misha, adoptată de la un târg ASPA, care acum se poate lăuda, pe lângă o familie frumoasă, și cu o prietenă cu care are o legătură mai ceva ca-n filme. Cum se înțeleg cele două cățelușe, dar și cum îl așteaptă împreună pe Moș Crăciun, am aflat de la Oana, căreia îi acordăm cuvântul:

“Pe Misha am adoptat-o anul trecut, când avea cinci luni, de la târgul organizat de ASPA în parcul Circului. Eram la plimbare în parc cu prietenul meu, Răzvan, nu ne trecea prin cap să adoptăm. Însă în plimbarea noastră am trecut pe lângă târg și am văzut-o pe Misha singură, într-o cușcă, extrem de tristă – tocmai fusese adoptat fratele ei. Privirea ei era atât de expresivă! Pe loc ne-am decis să o luăm acasă. Eram siguri că îi putem oferi un cămin așa cum merita, fie la noi acasă, fie la părinții mei. Important era să simtă iubirea noastră.

Am adoptat-o, iar o perioadă a stat cu noi, la bloc. Când am plecat în vacanță în străinătate, am lăsat-o la casă, la părinții mei, în Pitești, iar acolo s-a simțit ca într-un paradis. Unul dintre «vinovații» principali pentru asta este Cara, cățelușa părinților mei, un labrador. S-au împrietenit foarte repede și acum sunt imposibil de despărțit. Se joacă foarte mult una cu alta, se împacă tare bine, zici că-s surori. Și cu pisicile energia ei este la fel de intensă, se joacă mult cu ele, se aleargă toată ziua!

Cara și Misha nu s-au certat niciodată și nici nu cred că se va întâmpla asta vreodată. Cara are diabet, iar Misha e mereu lângă ea, îi oferă tot suportul. Îi spune din ochi că o iubește, stă lipită de ea sau peste ea… La rândul ei, Cara are mereu grijă să nu o lovească cumva din greșeală pe Misha, ea fiind de talie mult mai mare și mai în vârstă – are 5 ani.

Ambele fete, indiferent de vârstă, îl așteaptă pe Moș Crăciun cu nerăbdare, probabil își imaginează că vor primi jucării de pluș, așa cum s-a întâmplat anul trecut. Nu vrem să le dezamăgim, deci tot jucării vor primi, mai ales că le plac tare mult cele din pluș. Le vom împacheta frumos, cu hârtie tematică pentru cadouri de Crăciun, le vom lega cu fundă roșie și le vom așeza strategic sub brad.

Suntem tare bucuroși că am adoptat-o pe Misha. Am avut cu ea câteva probleme de sănătate la început – niște pete pe plămâni, ceva la stomac, am tras un pic cu ea, dar s-a rezolvat. Cu răbdare, cu dragoste și, evident, cu ajutorul veterinarului.

De un cățel trebuie să ai grijă ca și cum ar fi copilul tău, nu doar să te bucuri de el ca de o jucărie și atât. Când adopți o ființă, ești responsabil pentru ea toată viața.

Le recomand viitorilor adoptatori să aibă răbdare și să le arate prietenilor patrupezi că sunt iubiți, pentru că ei înțeleg acest lucru, îl apreciază și sunt extrem de recunoscători.”