Pogo

Uneori, o simplă curiozitate este suficientă pentru a schimba viața unui cățel. Cel puțin așa s-a întâmplat în cazul lui Pogo, care a fost adoptat anul trecut, pe 19 decembrie, după ce unui tânăr licean i-a fost atrasă atenția de zarva din curtea unei cafenele din București.

Care este povestea adopției cățelului și cum o duce el acum, am aflat de la Roxana, mama tânărului iubitor de animale:

“Băiatul nostru, Erwin, care acum este în clasa a XII-a, se întorcea de la școală, de la Colegiul Goethe, iar în drumul spre casă a trecut pe lângă cafeneaua Tucano, în curtea căruia se organiza un târg de adopții pentru căței. Curios, a intrat și el, s-a uitat la cățeluși – cred că atunci ASPA a organizat un eveniment de adopție doar cu puiuți, și s-a îndrăgostit pe loc de Pogo.

S-a jucat acolo mult cu el, ne-a trimis o mie de poze, ne-a sunat și ne-a spus că îl vrea, s-a rugat și de mine și de soțul meu până am cedat. Doar că nici eu, nici soțul meu nu am putut veni la cafenea să semnăm pentru adopție, Erwin neavând la momentul acela 18 ani. Atunci el a apelat la fosta sa învățătoare, doamna Sorana, cu care a legat o prietenie frumoasă. Când a auzit despre ce e vorba, doamna a venit într-un suflet la cafenea să semneze, bucuroasă că fostul ei elev face un asemenea gest. Ca să-l aducă în siguranță acasă, Erwin a apelat la un amic să-l ducă cu mașina. Așadar, și-a folosit toate puterile pentru a-l adopta pe Pogo.

Cățelușul a ajuns în curtea firmei de transport la care lucrez atât eu, cât și soțul meu, așa cum stabilisem de la bun început cu Erwin. Patronul companiei e iubitor de animale și a fost de acord ca Pogo să stea în curte, mai ales că este și foarte spațioasă. La început, cât a fost mic, l-am ținut în firmă, în interior, până a venit căldura și a mai crescut și el. Erwin și fratele lui vin în weekend-uri la Pogo și au grijă de el. Aici, la firmă, este mascota noastră și toată lumea îl iubește și are o vorbă bună pentru el. Unul îi aduce jucării, altul îl duce la veterinar sau îl plimbă cu lesa, mâncarea bună nu-i lipsește vreodată. Și cu mașina e plimbat de colo-colo, nu i se face rău deloc, abia așteaptă, se suie singur, bucuros să meargă cu noi în fel de fel de deplasări.

Ne este drag tuturor. Chiar dacă face tot felul de boroboațe, de exemplu ne-a dezgropat trandafirii și a fugit cu ei, i se iartă absolut totul. Îi place și ordinea – adună tot ce găsește pe jos – șurublenițe, șuruburi, lemne, bețe…

Este și foarte frumos, e o combinație între Alsacian și Schnauzer, are blana ușor sârmoasă, iar când avea 3 luni era extrem de drăgălaș. Acum e mare, are 60 cm înălțime și vreo 30 de kile, o față fioroasă, mai ales pentru cei care nu-l cunosc.

Și-a luat rolul foarte în serios, păzește curtea cu maximă responsabilitate, latră puternic, îl știe tot cartierul Drumul Taberei. Nu intri cu foarte mult curaj în curte dacă nu ești de-al casei…

Și dimineața, când venim la serviciu, e prezent la poartă, bucuros să ne întâmpine pe fiecare în parte. Știe programul tuturor celor șapte angajați, la ce oră vine fiecare, zici că ne ține pontajul. Vine și ne verifică, ne miroase și pe noi și mașinile. Abia după ce treci de filtrul lui poți să intri în curte, parcă e de la brigada antidrog. La plecare, nu se supără deloc. Știe exact ritualul plecării de seară. Când s-au închis porțile, știe că s-a terminat programul și până dimineața el e stăpân.

Pogo e membru al echipei de la firmă, e ca un prieten și coleg foarte bun pentru fiecare dintre noi toți. Aleargă prin curte, liber și fericit că este iubit de atâția oameni, așa cum ar trebui să fie toți cățeii din lumea asta.

Mă bucur că ASPA organizează târguri de adopție și sper ca numărul cățeilor care intră în mijlocul unor noi familii, fie ea și una «de firmă», să fie tot mai mare”.