Baby

Dragostea față de animale a doi copii, dorința lor de a adopta și susținerea acestei inițiative de către părinții lor i-au adus cățelușei Baby o viață fericită. La doar trei luni, ea a avut norocul să intre într-o familie care o iubește și care o tratează ca pe un membru cu drepturi depline.

Cum a decurs adopția, cât de răsfățată este astăzi cățelușa și în ce fel își manifestă copiii iubirea față de ea am aflat de la Andreea, cea care a adoptat-o pe Baby:

„Copiii își doreau foarte mult un cățel, așa că am mers cu ei și cu un prieten de-ai lor în Parcul Izvor la târgul organizat de ASPA, deciși să adoptăm. Le-a plăcut mult de Baby, încă din prima clipă – era tare drăgălașă și jucăușă, probabil asta i-a atras cel mai mult. Am făcut actele, însă n-am plecat de la târg până nu am văzut cu ochii noștri că a fost adoptat și fratele ei. Altfel, cu siguranță îl luam și pe el.

Baby s-a acomodat destul de repede cu noi, mai ales că a înțeles de prima dată că o iubim foarte mult. Nu s-a dovedit a fi genul de cățel care să roadă lucruri prin casă, să distrugă. I-am cumpărat zeci de jucării, însă preferă doar două, pe care le tot roade și rupe, iar noi le tot coasem.

Când am adoptat-o pe Baby, gemenii mei – Ilinca și Darius, aveau 8 ani. Azi au 11 și sentimentele lor față de cățelușă sunt din ce în ce mai puternice. Au fost alături de ea tot timpul, iar în momentele dificile pe care le-a avut de parcurs – în timp, s-a confruntat cu diverse afecțiuni medicale – ficat subdimensionat, meningită și pancreatită, au susținut-o constant. Chiar vineri, săptămâna trecută, am externat-o din spital, unde fusese pentru investigații la pancreas. La internare, copiii i-au scris un bilețel cu următorul mesaj: «Nu uita că ești iubită zi de zi, ești cea mai curajoasă cățelușă și te așteptăm acasă!».

Și chiar așa e – zilnic îi arătăm dragostea noastră, pentru noi este ca un membru al familiei. Am observat că încă îi este teamă de abandon, deși noi ne străduim să-i arătăm că asta nu se va întâmpla niciodată.

Mănâncă foarte repede și acum, la 2 ani distanță de la adopție, la fel de repede bea și apă, parcă îi este mereu frică să nu îi ia cineva mâncarea, deși are la discreție de toate. Și încă ceva: nu-i permite nici unui alt animal să intre în curte, pe teritoriul ei. Cred că nu vrea să împartă iubirea noastră cu altcineva, își dorește să fie doar ea în centrul atenției noastre. Ne iubește enorm, pe toți. Când venim acasă trebuie să-i acordăm cel puțin 10 minute, să o alintăm, să ne jucăm, să avem momentele noastre speciale, de fericire, cu ea.

Concediile le petrecem împreună, a mers cu noi și la mare, și la munte, la Câmpulung, la Tușnad, am fost și în Grecia. A călătorit cu mașina 10 ore fără niciun fel de problemă. Toate vacanțele i-au plăcut, mi-amintesc cu plăcere cum alerga fericită pe plajă, se bucura tare că suntem toți împreună.

Eu cred că Baby ne-a fost predestinată. Cumva a fost șansa ei ca noi să-i fim familie și să o putem ajuta cu tratamentele și investigațiile pentru a trece cu bine peste toate problemele ei de sănătate. Nu ne pare rău nicio secundă că am adoptat-o, mai ales că nu ne putem imagina viața fără ea.

Recomand tuturor celor care se gândesc să adopte să o facă, pentru că vor fi fericiți. Adopția schimbă viața în bine. În cazul nostru a contat mult și faptul că ideea adopției a venit de la copii și am considerat importantă această inițiativă a lor, care este despre frumos, despre empatie.

Sper ca tot mai mulți căței să-și găsească familiile potrivite, astfel încât să fie fericiți, așa cum este și Baby a noastră.”