Brownie

Fericit. Acesta este cuvântul care-l poate descrie pe jucăușul Brownie, un cățel în vârstă de 1 an, adoptat anul trecut, în luna martie, din Parcul Circului. Viața lui s-a schimbat mult în bine din momentul în care a cucerit familia adoptatoare în mijlocul căreia a intrat. De atunci, Brownie a devenit membru cu drepturi depline al familiei, motiv pentru care este extrem de recunoscător.

Cum își arată recunoștința, cât de iubit este, dar și ce prieteni are și care sunt jucăriile lui favorite, am aflat de la Camelia, cea care l-a adoptat:

„Pe Brownie l-am luat de la târgul de adopții din Parcul Circului, pentru că ne-am dorit mult un cățel adoptat. Noi am avut mereu căței, suntem mari iubitori de animale. Când ne-am decis să adoptăm ne-am documentat pe Internet și am văzut târgurile organizate de ASPA. Am mers la târg cu copiii – Raul și Timeea. Îmi amintesc foarte bine că erau multe persoane dornice să adopte, interesate de un grup de căței. Ceva mai încolo, mai era un grupuleț de căței la care nu se uita nimeni, iar Timeea s-a dus direct acolo. Brownie a venit fericit la ea, a stat la mângâiat și apoi a pupat-o. Și pe noi ne-a cucerit la fel de rapid. I-am spus Brownie pentru că la vremea respectivă era mai maroniu, dar între timp s-a închis la culoare, s-a făcut negru, spre gri. Este foarte jucăuș, cu o energie dusă la extrem, un cățel dulce și iubăreț.

Eu cred că este fericit la noi acasă. Zilnic se joacă cu Rex, cățelul finului nostru, care stă lângă noi și cu care avem o poartă comună, așa că fac tot felul de nebunii împreună. Se aleargă unul pe altul, se joacă cu jucăriile, sapă gropi, fac tot felul de năzbâtii.

Brownie abia așteaptă să vină copiii de la școală sau să ajungem noi acasă, de la serviciu. Știe când venim, aude mașina de la colțul străzii și nu mai poate de bucurie. Când ne vede, sare pe noi și ne prinde picioarele cu labele, exact ca într-o îmbrățișare. E foarte recunoscător că este cu noi. De aceea cred că și păzește casa cu atâta îndârjire. Este extrem de vigilent, nu lasă pe nimeni necunoscut să intre în curte. E ca și cum ar sublinia de fiecare dată că este vorba doar despre teritoriul lui, despre familia lui, de care nimeni altcineva nu are voie să se apropie, să nu care cumva să ne facă cineva ceva.

Este, de asemenea, și deosebit de inteligent. Înțelege tot ce îi spun, de exemplu când îi zic să aștepte, să nu se apropie de castron până nu termin să-i pun de mâncare, stă, nu dă năvală.

Noi îl iubim, iar el știe asta. Se joacă mult cu Timeea, la plimbare merge seară de seară cu Raul, soțul meu îl adoră, iar eu sunt preferata lui. Și în parc are prieteni, așa că ne-am lărgit și noi cercul de amici, de exemplu ne întâlnim foarte des cu cățelușa Kara și cu „mama” ei, să mergem la joacă sau la cumpărături pentru căței – jucării, mâncare, produse de igienă, cosmetice.

Ne face plăcere să-i cumpărăm lucruri, prin urmare nu ratăm nicio ocazie pentru a-i face cadouri. De Moș Crăciun i-am luat o jucărie de tipul unei sfori cu noduri, și bobițe speciale, de care îi plac lui. Și mingile îi plac foarte mult, de diverse tipuri. Îmi amintesc că mai demult a săpat o gropiță în curte și a băgat în ea o minge de tenis și tot dădea cu laba, încerca să o scoată, ziceai că joacă golf. E tare simpatic și ne face viața foarte frumoasă!

Iubitorilor de animale le recomand din toată inima adopția. Cățeii fără stăpân sunt niște suflete nevinovate care trebuie ajutate. E adevărat, este mai mult de muncă atunci când ai un cățel în curte, însă bucuria dată de faptul că ai în permanență lângă tine un astfel de suflet nu se poate descrie în cuvinte potrivite.”