Pablo

Pablo a fost adoptat, când avea 5 luni, de la unul dintre târgurile de adopții organizate de ASPA în Parcul Circului.

A devenit membrul extrem de iubit al unei familii care-l răsfață și are grijă de el. La rândul lui, Pablo îşi arată zilnic afecțiunea și se bucură că are parte de o familie responsabilă și iubitoare.

Cum a fost adaptarea după adopție, ce prieteni are Pablo acum și cât de recunoscător este față de familia sa, am aflat de la Andrei, cel care l-a adoptat:

„Ne doream mult să adoptăm, și eu, și soția mea, mai ales că avusesem un cățel care se stinsese cu două luni în urmă. Simțeam nevoia unui companion, căruia să-i oferim toată dragostea, așa că am mers la târgul organizat de ASPA în Parcul Circului destul de setați pe gândul adopției. Cu Pablo a fost atracție reciprocă. L-am plimbat puțin, timp în care ne-a studiat, ne-a mirosit și s-a bucurat de noi, așa că am hotărât să mergem împreună acasă, să-i oferim un adevărat cămin. A fost o decizie foarte bună, pe care nu am regretat-o nici măcar o secundă.

De atunci, din ziua adopției, țin minte exact data – 25 martie 2023, îl răsfățăm ca pe un copil și ne bucurăm să-l avem lângă noi.

Îi cumpărăm de toate, îi asigurăm tot ce are nevoie – de la hrană specială pentru căței până la jucării care mai de care mai sofisticate. Să vedem ce-i aduce și Moș Crăciun, eu sper că multe, pentru că a fost cuminte. E primul Crăciun pe care-l vom petrece împreună și sunt convins că va fi o amintire de neuitat pentru mine și pentru soția mea.

Adaptarea lui Pablo nu a fost foarte grea, s-a obișnuit destul de rapid cu noi. A fost doar o scurtă perioadă în care l-am învățat că trebuie să-și facă nevoile afară.

Toată ziua când suntem acasă ne jucăm cu el, îl scoatem la plimbare, avem o rutină pe care o respectăm cu strictețe și de care el se bucură. Ieșim afară, la plimbare, mergem și în parc, de obicei în Tineretului. În vacanțe încă nu am fost împreună, însă el se bucură să rămână, cât suntem noi plecați, la curte, la socrii mei, la Buzău, unde este superstarul curții și se întâlnește cu Bobiță, cățelul de acolo. Îi place foarte mult și când merge la Vălenii de Munte, la părinții mei, unde-l așteaptă cu drag prietenul lui, cățelul Lexus.

Îl iubim tare pe Pablo, nu ne putem imagina fără el. Simpatic, vesel și jucăuș, ne face viețile mult mai frumoase. E adevărat, adopția presupune o responsabilitate uriașă, însă bucuriile pe care ți le aduce cântăresc mult mai mult. De aceea am și sfătuit multă lume să adopte. Dragostea necondiționată pe care ți-o oferă un cățel este de necontestat, însă dragostea pe care ți-o oferă un cățel adoptat, care nu a știut altceva decât adăpost sau o cutie de carton pe stradă, este cu totul altceva. Și asta se vede și în ochii lui Pablo, de fiecare dată când se uită la noi.