Sushi
Câini adoptați

Sushi

Dacă vreți să vedeți cum arată fericirea, răsfoiți albumul cu poze pe care ni l-a trimis Oana, cea care a adoptat-o pe Sushi acum doi ani. Fiecare fotografie e o emoție pură. Instantaneele surprind atât bucuria cățelușei de a fi alături de cei care sunt acum familia ei, cât și dragostea cu care este înconjurată zi de zi. Când privești pozele, involuntar zâmbești și te gândești cât de norocoasă a fost cățelușa.

Ce rețetă a fost folosită pentru ca Sushi să fie atât de fericită, am aflat de la Oana, cea care i-a schimbat soarta:

„Sushi este minunată. E foarte răsfățată de noi și o iubim ca pe copiii noștri. Ne doream demult să adoptăm, dar nu prea aveam timp, pentru că programul nostru de lucru era încărcat. Însă a venit pandemia, când am lucrat de acasă, iar prietenul meu mi-a spus «uite, e târg în Parcul Circului, hai să mergem să vedem», iar eu i-am răspuns că nu cred că vom pleca fără cățel… Și așa a și fost.

Îmi amintesc perfect momentul – eram și cu cei doi copii, ne-am apropiat de cușcă din direcții diferite și ea a venit pe rând la toți patru și ne-a lins. Practic, ea ne-a ales pe noi. Era destul de măricică atunci când am luat-o, avea 4-5 luni, ceea ce a fost și un avantaj, pentru că a învățat foarte repede, cred că în maxim două săptămâni, să-și facă nevoile afară – pe vremea aceea stăteam într-un apartament.

La început suferea de anxietate – plângea pe la toate geamurile și pe la toate oglinzile, cred că atunci când se vedea pe ea își amintea de frățiorii ei. Plângeam și eu cu ea, nu știam ce să-i mai facem. Însă în timp, cu foarte multe răbdare și arătându-i zilnic iubirea noastră, i-a mai trecut.

Acum avem un teren mare, pe care aleargă fericită. Aleargă foarte, foarte repede, își strânge picioarele în spate ca la caii de curse. Îmi place la ea că își dozează foarte bine energia.

Și înoată foarte bine, deși nu-i place apa. La mare o luăm în brațe și o ducem în apă, iar ea înoată la mal.

Ne bucurăm când o vedem așa activă – de altfel, și veterinarul ne-a recomandat să facă multă mișcare, pentru că i-a depistat un început de artroză și vrem s-o ținem activă cât mai mult timp. O ducem la veterinar mai des decât mergem cu copiii la doctor. Vrem să fie sănătoasă și de aceea ținem mereu legătura cu medicul.

Sushi e un membru cu drepturi depline al familiei noastre. Unde suntem noi, este și ea mereu. Cei doi copii ai noștri o iubesc nespus. Și ea este foarte iubitoare, ne adoră efectiv. Și trebuie precizat că ne iubește pe toți la fel. Noi chiar i-am pregătit înainte de adopție pe copii, am discutat cu ei și le-am explicat faptul că s-ar putea să aibă preferințe, însă nu a fost cazul. Ne iubește pe toți patru la fel, ne arată iubirea ei fiecăruia în parte.

E o cățelușă tare bună, de familie. Ne bucurăm mult că o avem.

E și tare prietenoasă cu toată lumea, este exclus să muște pe cineva. Noi avem mare încredere în ea, îi arătăm asta zilnic, iar ea simte încrederea noastră. La început nici nu lătra. Abia când o provocam la joacă o mai auzeam. Acum mai latră uneori la alți câni, dar atât.

Ne petrecem toate vacanțele și cu ea, oriunde mergem este alături de noi – la munte, la mare, în diverse aventuri. Mereu e cineva cu ea – acum lucrăm amândoi de acasă, așa că rar se întâmplă să rămână singură, și atunci maxim o oră.

Este foarte isteață, inteligentă. Învață foarte repede comenzile, dacă exersezi un pic cu ea prinde extrem de rapid. Și este și foarte cuminte, ascultătoare. Și am mai observat un lucru la ea – știe să se apere, e foarte echilibrată și nu răspunde cu agresivitate la agresivitate, doar se depărtează. Așa face și când nu-i place ceva – când sunt pornite aspersoarele fuge. Și când ne vede cu mătura nu e mulțumită.

Suntem extrem de încântați de Sushi și nu regretăm nicio secundă decizia adopției. Le recomand celor care vor să adopte să plece cu gândul că o să fie bine. Pentru că eu am vorbit cu mulți oameni care spun «ce frumos gest ați făcut, aș face și eu la fel, dar dacă are probleme de sănătate?». Cred că modul ăsta de a gândi nu este în regulă. Totodată, cei care vor să adopte trebuie să fie pregătiți atât emoțional, cât și financiar. Asta dacă vrei să faci din câinele adoptat un membru al familiei, nu să-l ții legat și să-i mai arunci din când în când pâine și apă. Când adopți un cățel, ai o responsabilitate – îl duci la vaccinări, la deparazitări, poate e cazul de operații, de analize. Și încă ceva, foarte important – adoptatorul trebuie să petreacă timp de calitate cu cățelul, să aibă disponibilitate și energie pentru scos afară, pentru dresaj. Pentru că un cățel, cum îl obișnuiești, așa îl ai. Nouă ne-a dat veterinarul niște sfaturi la început, în legătură cu educația lui, iar apoi ne-am uitat la filmulețe pe YouTube și am învățat cum să o dresăm. Acum știe să execute comenzi de bază – am făcut totul cu recompense și a înțeles. Dacă îi spun de exemplu că nu are voie să stea într-un loc, pleacă imediat, este foarte ascultătoare.

Nouă Sushi ne-a schimbat viața – ne-a adus foarte multă bucurie, mult mai multă decât mă așteptam. Și cred că asta fac toți câinii adoptați, dacă sunt tratați ca membri ai familiei, așa cum am făcut noi cu cățelușa noastră iubită.”